■ AL. FLORIN ŢENE: Artur Silvestri – ,,Psiholog al socialului şi filosof al istoriei în derulare”

Criteriul lui Thibaudet,iatã,se poate aplica şi în domeniul filosofiei sociale prin analiza capacitãţii de iluzionare a românului, lucru ce-l face inegalabilul analist, scriitor, eseist şi filosof Artur Silvestri în noua sa carte Opera non grata-Eseuri despre „geografia jafului”, ocupaţiei şi „neo migratori”- , apãrutã la Carpathia Press, 2008. Cartea cuprinde 15 prefaţe la alte lucrãri din domeniul filosofiei imobiliare semnate de Artur Silvestri începând din anul 2003, pânã în prezent, inclusiv şi un capitol Opinii despre operã şi autor, semnate de scriitori din ţarã şi mapamond. Aşa cum ne mãrturiseşte autorul, aceste prefaţe-studii apar respectându-se fidelitatea reproducerii. Prezenta carte se constituie într-o coerentã analizã a fenomenului imobiliar din ţarã, dar aducându-se argumente exemplificatoare din alte ţãri europene şi nu numai. Ea este importantã pentru cercetãtorul de mâine care va descoperi ideile sociale, mentalitãţile „câştigate” într-o perioadã de rap din ţara noastrã, fenomenele evoluţiei/involuţiei imobiliare şi culturale de astãzi.

Autorul este un fin analist cu un profund ton asertoric, astfel cã în Zicerea de coduri mãrturiseşte cu sinceritate necesitatea împãrtãşirii experienţei sale într-o activitate scriitoriceascã de 35 de ani. Prin revista Casa Lux, Artur Silvestri ajunge deschizãtor de drum şi teoretician de primã mãrime a fenomenului imobiliar din România, acesta fiind hârtia de turnesor a unei societãţi. De aici şi pânã la sociologie nu mai este decât un pas, pe care autorul l-a fãcut, evidenţþiind, printre altele, jaful realizat prin hoţie. Concluzionând cã onorabilitatea nu este câştigatã prin ea însãşi şi muncã, ci prin furt. Vechea organizare armonioasã din Cartierul Primãverii gânditã de arhitectul Doicescu este abordatã în Poveşti triste despre case şi grãdini. Vastul proces de împroprietãriri cu falsificarea retrocedãrilor, stau la baza originii noii propietãţi, fapt care a dezechilibrat coerenţa armonioasã a cartierului. Concluzia la care ajunge autorul este cã în acest domeniu nu se mai poate face nimic. O prognozã a pieţii imobiliare şi o analizã pertinentã o descoperim în Sfârşitul ciclului incoerent ce face parte din România în anul 2010. O prognozã de piaţã imobiliarã. În aceastã lucrare autorul abordeazã prezentul din punct de vedere sociologic, fiind obsesiv şi cenuşiu ce întunecã orice gând ce tangenţiazã cu filosofia. Iar a gândi pentru un mâine al speranţei este o atitudine excentricã şi pãgubitor. Pesimismul lui Artur Silvestri îşi are rãdãcina în realitatea unui azi cãzut în pãcatul nerespectãrii legilor umane, scrise şi nescrise. Acest fapt mã duce cu gândul la ce spunea La Bruyere în Caracterele: Nu înşealã nimeni de dragul de a face un bine cuiva; înşelãtoria îi adaugã minciunii rãutatea. Analiza jocului abil al bursei de proprietãţi din Cele douã Românii îl conduce pe autor sã concluzioneze, dupã o profundã analizã cu argumente şi exemplificãri, cã în locul României de evoluţie s-a nãscut România de averi imobiliare. Citind capitolul A câştiga:Dar pentru ce? Mi-am adus aminte de nuvela lui Slavici Moara cu noroc unde de la primul rând se face precizarea cã nu banul aduce fericirea. Artur Silvestri complecteazã acest apoftem cã nu banii ci sensul vieţii senine şi împãcate pe pãmânt face totul ireductibil. A gãsi ceea ce ţi se potriveşte este „lamura şi esenţa”. Trãitor în Bucureşti ,autorul fiind îndrãgostit de oraş, este neiertãtor cu evoluţia acestuia în Argument. Acest eseu este o reflecţie asupra Bucureştiului, care se va înnoii prin multiplicare ori se va consuma lent, pânã la epuizare. Acest capitol a fost „Prefaţã” la Megapolis Valah. O sutã de principii doctrinare despre Noul Bucureşti,2004. Epoca neo-folklor de Coca-Cola, copierea mot-a-mot a unor culturi strãine de fiinþa româneascã este analizatã cu pertinenţã şi obiectivitate în Lumi în perdele de fum,avanpremierã la propriul studiu Apologia hazardului. Mic îndreptar anual de aplasament şi câteva – Scene cu neo-migratori. Autorul abordeazã din diferite unghiuri maniera de expoziţie,metoda de lucru,obiectivele generale cu caracter colectiv,mediul dezordonat şi aproape misticoid al dezvoltãrii imobiliarului în ţara noastrã, fãcând şi o prognozã care în timp s-a adeverit.(Aceasta s-a fãcut în 2003). Problema neo-migratorului ce stãpâneşte dar nu se pricepe la nimic,în afara propriei ideologii acumulative este abordatã în Scene cu neomigratori, acesta reprezentând clipa jafului. Lãcomia, spunea Teognis în Poeme elegiace, a nenorocit mulţi oameni fãrã judecatã, şi aceasta pentru cã le-a fost greu sã pãstreze mãsura când li s-a oferit bunãtãţi. Capacitatea poporului român de a se iluziona,de a visa fãrã suport,de aici provin şi multe mitologii din istoria noastrã,a condus cum spune Artur Silvestri la o combinaţie,cel puþin stranie, de paradis artificial şi de efect de fericire indus. Problemã abordatã în eseul-filosofic O ţarã tristã,plinã de humor. De aici, cred, cã vine şi caracterul românului de a face haz de necaz,un obtimism rãu înţeles. Iar faptul aderãrii noastre la organismele europene nu este altceva decât acceptarea tacitã a retragerii statului din istorie. Câteva gânduri din „Vremea Ducãi-Vodã” cuprinde destãinuiri sincere despre fenomenul CASA LUX. Un verdict neiertãtor ce cade ca o ghilotinã pe „gâtul” Bucureştiului este eseul Bucureştii rãmân numai în voia lui Dumneze! În care autorul sondeazã cu competenţã monopolul ideologic şi conspiraţia economicã care a hotãrât

soarta Bucureştiului. Capitolele Epoca-beţiei banului-, Pedagogie şi feerie, Scurt eseu despre vorbirea – în douã limbi-, Gânduri de noapte(Jurnal intermitent), analizeazã interesele în imobiliar, istoria lor contemporanã, conflictele, dar şi reflecţiile care subliniazã cã deasupra filosofiei combinaþiei mãrunte stã greutatea competenţei care te face liber. Dubla calitate de scriitor, cu toate valenţele, dar şi scriitor analitic al barometrului imobiliar, în care putem include şi pe cea de filosof, sociolog şi psiholog, cea din urmã implicând şi cunoaşterea omului, caracteristicã indispensabilã pentru cel care se ocupã cu tranzacţii imobiliare. Opinii despre operã şi autor „gãzduieşte” semnãturile unor personalitãţi scriitoriceşti care fixeazã imaginea autorului în pantheonul Culturii Naţionale, bine meritat, al Omului ARTUR SILVESTRI. Aceştia sunt: Elena Buicã-Pickering – scriitoare (Canada), Dwight B.L.Patton, director ziarul „Clipa”(SUA), Al.Nemoianu / istoric (SUA), Ionuţ ŢENE-istoric, Ioan Miclãu – scriitor, director al revistei „Iosif Vulcan”, Australia etc. Pentru acest scriitor, dãruit de Dumnezeu cu harul talentului, aplecarea asupra binelui confratelui şi promovarea iniţiativei şi manegmentului cultural şi artistic, înseamnã pasiune, bucurie în faţa creaţiei artistice, satisfacţie cã poate ajuta confraţii, bucurie în descoperirea unor sensuri originale şi inedite de abordare şi interpretare a fenomenelor sociale.

AL. FLORIN ŢENE,

Preşedintele Ligii Scriitorilor

din România

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s