TABLETA EDIŢIEI – George Baciu

Publicate Septembrie 4, 2008 de editor
Categorii: Uncategorized

Vorbesc despre tine fiindcã vreau sã te populez. Cãci, privindu-te am înţeles de ce ţi-ai oprit sensul pentru a te contempla. Nu ai nimic de primit în afara aplauzelor. Te-ai oprit în tine

însãţi ca o poftã ce nu se poate satisface. Sã te iubesc? Iubirea înseamnã supunere faţã de inimã. Asemenea pietrei, supusã nu pietrelor, ci templului. M-am grãbit înspre tine pentru a te atinge. Dar aveam nevoie de rãdãcini şi de ramuri. Asemenea copacului ce-şi îmbrãţişeazã cerul dispreţuit de sãmânţa-i avortatã în omagiul iubirilor ei. Nu te osteni sã mã cunoşti. Sunt o potecã înspre câmpii, la rãsãritul zilei. Mã frângi sub cãlcâi ori de câte ori nisipul îţi devasteazã paşii ce te poartã înspre niciunde ca nişte scalvi tãcuţi. Oare ai devenit soldatul care datoreazã viaţa imperiului ?

Ori curtezana obositã de ea însãşi? Spre a te oferi tribut instinctelor mele scandalizate de obrãznicia buzelor tale în care se sinucid nopţile de logodnã. Sã te iubesc? Dorinţa de iubire este iubire. Cãci nu poţi dori decât ceea ce nu existã încã. La marginea esenţei mele ţi-am acceptat posesiunea ca pe-un ritual de viol al cãrui ceremonial e o iluzie. Nu te nelinişti. În timp ce caravana ta se istoveşte saharele gesturilor devin nodul diversitãţii tale. Te accept aşa cum eşti, o corabie ce-şi elibereazã, dupã ce a acostat, încãrcãtura, îmbrãcând în culori vii portul, în vreme ce cãpitanul îşi aminteşte gustul iubirii atunci când îşi sãrutã soţia. Da, te iubesc, femeie, nãscutã dintr-un cãscat al diavolului. Fiindcã datoritã ţie am învãţat sã alunec înspre destrãbãlare sau sfinţenie, dar niciodatã înspre mine. Iatã de ce-mi iubesc imperfecţiunea…Cãci e mult mai bine sã merg cãtre pasiune, cãtre dulceaţa dezmãţului tãu la care nici Dumnezeu n-ar putea privi fãrã sã şi piardã inocenţa.

Anunțuri

■ Ion C.Hiru:,,Amintiri nostalgice”

Publicate Mai 28, 2008 de editor
Categorii: noutati

DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI, DAR ADEVĂRAŢI

Când tâmplele albite trădează vârsta, când înţelepciunea se aşterne peste sufletele de multe ori istovite de doruri şi mersul devine mai greoi din pricina obositelor încheieturi, când urechile şi ochii scad intensitatea, acum când interjecţiile nesuferite „au” sau „aoleu”, le foloseşti tot mai des, tocmai acum te cuprinde nostalgia şi te afunzi în spaţiul şi timpul mirific al copilăriei, de cele mai multe ori fericită, fără griji, grija purtând-o părinţii, bunicii, educatorii, care n-au precupeţit efort şi sănătate în a ne arăta drumul, fără spini, pe care trebuie să mergem, de multe ori abătându-ne, căzând în genunchi, de unde cu greu ne-am ridicat. Nostalgia, regretul după acei ani ne cuprinde pe fiecare; bogaţi sau săraci, buni sau răi, cărturari sau fără prea multă ştiinţă, pe toţi, deopotrivă, ne cuprinde câteodată dorul de copilărie, de jocurile şi jucăriile ei şi mai ales de oamenii mari ai satului scăldat de lacrimile domniţei basarabe, Clara sau Marghita, şi poate ale Anei meşterului de la Argeş, toate adunate picur cu picur, de secole în legendarul râu al Doamnei.

Din absolută întâmplare, în urmă cu ceva timp, am revăzut un prieten al copilăriei, nu domnişan, trecând împreună frumuseţea acelor timpuri. Printre multe altele, a salutat apariţia revistei „Pietrele Doamnei”, dar nu a uitat să ne certe: „Aţi prezentat oameni de seamă ai Domneştiului, dar despre oamenii simpli, deveniţi simboluri ale satului, n-aţi spus multe. În afară de Nae lu’Doguţă, Costică cu Drojdia, Gheorghe Netotu, mai sunt: Leana cu bulzurile sau inteligentul Nel Pavel, zis „Busuiogel” sau „Asta-i viaţa”. Avea dreptate prietenul, destinul>>>>

■ George Baciu:,,Violenţa familială şi urmările ei”

Publicate Mai 28, 2008 de editor
Categorii: Uncategorized

„Istoria umană, spunea H.G. Wells, devine tot mai mult o întrecere între educaţie şi catastrofă”. Şi asta pentru că violenţa umană a atins cote alarmante, iar educaţia încă mai bâjbâie. Tinerii, inclusiv şcolarii, se confruntă cu diverse tipuri de violenţă, acestea variind de la abuzul copilului în familie la agresiunea stradală, de la violenţa cauzată de frământările sociale sau politice până la conflictele deschise sau războiul declarat. Indiferent de forma sa, impactul violenţei asupra tinerilor este deosebit de nociv; aceasta le distruge încrederea în sine şi le diminuează sentimentul că pot avea o contribuţie pozitivă în societate.

Una din formele acute ale violenţei îşi are rădăcina în mediul familial, acolo unde copiii ar trebui să întreţină relaţii intergrupale necesare socializării şi formării sale ca personalitate. Totul începe cu neglijenţa părinţilor, grija prea mare pentru ziua de mâine îi face pe aceştia să-şi scape copiii de sub control şi să nu mai dea atenţie nevoilor şi modului de comportare al copiilor. La acestea se adaugă anturajul din care fac parte adolescenţii şi dezinteresul lor faţă de cei din jur. Trăiesc continuu cu părerea că lumea le aparţine. O mare influenţă asupra „micilor delincvenţi” o au, în altă odine de idei, criza nebună de bani şi faptul că sunt crescuţi într-un mediu al alcoolemiei în care toţi sunt învăţaţi să obţină ce vor prin fel şi fel de metode, departe de a ţine cont de o anume lege.

Sunt ieşiţi de sub control din dorinţa de afirmare, de distracţie. Vor să copieze pe alţii pentru că ajung să nu se mai cunoască pe ei înşişi. Pun în practică ce văd la televizor, în jurul lor şi, din păcate, în familie: violenţa, neglijenţa, dezinteresul, răzbunarea. Foarte mulţi dintre adolescenţi abandonează şcoala, iar şansele de a deveni un delincvent sunt mult mai mari. Delincvenţa juvenilă, tot mai des întâlnită în ziua de azi, este masca „la modă” a acelor tineri care încep să se maturizeze şi trec printr-o perioadă cu multiple schimbări ce implică tulburări comportamentale şi crize de personalitate. Deci, o etapă de viaţă – normală dealtfel – stimulată de indiferenţă şi carenţe educaţionale, ce poate duce la conturarea unui psihic haotic şi un ego traumatizat. Societatea este un mediu care favorizează rebuturile umane>>>>

Al.Florin ŢENE : „Pietrele Doamnei” o cetate a Cuvântului

Publicate Mai 25, 2008 de editor
Categorii: noutati

Colegii de la revista”Pietrele Doamnei”m-au invitat să scriu câteva rânduri despre aceată interesantă publicaţie ce complectează în bine peisajul revuistic din ţară şi să trasmit câteva gânduri de sinceritate cititorilor săi.O fac cu multă bucurie,deoarece am găsit în această revistă dragostea faţă de locurile natale şi de oamenii lor.In primul rând doresc să subliniez că sunt uimit de bogatul conţinut al acestei reviste scrisă cu competenţă,acribie şi dragoste pentru cuvântul scris.Se vede că în fruntea ei se află doi scriitori,care pe deasupra sunt şi dascăli de frunte care de curând au fost primiţi în LIGA SCRIITORILOR de expresie română de pretutindeni.

Eu sunt de pe meleagurile mioritice vâlcene,mai precis din Drăgăşani unde rădăcinile viilor fierb toamna mustul în care se decantează tot soarele lumii.Această zonă se aseamănă cu peisajul geografic al localităţii Domneşti unde istoria are paginile ei de glorie.

De câte ori primesc PIETRELE DOAMNEI,după ce îi parcurg paginile,îmi vine în minte ce spunea filosoful grec Constantin Tsatsos:

Există lecturi care te ajută să-ţi aprofundezi problemele şi există lecturi pentru a fugi de ele”.Pentru mine această publicaţie din Domneşti scrisă de oameni iubitori de litera scrisă cu “pana”sufletului se încadrează în prima parte a aforismului filosofului grec.

Imi dau seama că aceşti ctitori ai revistei sunt adevăraţi luminatori prin cuvânt,ce învăţaţi sunt,învăţând necontenit pe dânşi şi învăţând necontenit pe alţii,să- parafrazez pe N.Iorga.

Aflându-ne la sfârşitul unui an în care revista a căpătat valenţe noi,şi la începutul unui nou an,doresc din suflet cititorilor şi ctitorilor acesteia,sănătate şi putere de muncă pentru a face să strălucească ,la fel ca briliantele,PIETRELE DOAMNEI .

La MULŢI ANI şi rodnici!

Al.Florin ŢENE

Preşedintele LIGII SCRIITORILOR de expresie română de pretutindeni

„Dulceaţa busuiocului”

Publicate Mai 25, 2008 de editor
Categorii: Uncategorized

Aici, la Domneştii Muscelului ori Argeşului, unde apa legendarului rău al Doamnei Clara scaldă cu unda-i binecuvântată prispa caselor domneşti, unde-şi odihnea Negru Vodă oasele ostenite de luptă sau de treburile ţării, aici, unde străbate mirosul îmbietor al florilor de măr domnesc, aici, unde încă mai simţim dulceaţa busuiocului din iIa mamei sau a bunicii, aici, unde mai persistă mirosul de cremene şi amnar adăpostit cu grijă în chimirul lat din piele al moşilor şi strămoşilor, aici, unde sânul fetelor alergând desculţe prin imperiile de iarbă, roşesc sub pârguitul rod al pântecului, aici, pe altarul viu al silabei primilor învăţători Bucur şi Nicolae Domnescu, al duhovnicului Pavel, al înţelepţilor învăţăcei Moise Moisescu, Nicolae Hănescu, Lauca Paul, Ion Stăncioiu, aici, unde în 1904 poposea marele Spiru Haret spre a sfinţi sacra cetate a culturii şi educaţiei domneştene – şcoala, aici, întru ridicarea neamului domnesc va fiinţa Fundaţia „Petre Ionescu-Muscel”

UN DEZIDERAT ESENTIAL : Reconsiderarea valorilor culturale

Publicate Mai 25, 2008 de editor
Categorii: noutati

După evenimentele din 1989 s-a constatat în societatea românească o atitudine de nesocotire a valorilor morale, spirituale, materiale a tot ceea ce a creat în acest sens poporul român, în general, colectivitatea comunei Domneşti, în special. Casa de cultură, ridicată cu sudoarea locuitorilor comunei în perioada 1974 – 1979, în fruntea cărora s-au aflat primarul Gheorghe Vasile şi viceprimarul Ion C. Hiru, după această piatră de hotar, anul 1989, a fost lăsată în paragina neglijenţei tranziţiei: a fost transformată în disco-bar, s-au devastat grupurile sanitare, s-a distrus încălzirea centrală cu care a fost dotată la inaugurare; clădirea în care altădată exista un deosebit muzeu ce prezenta vizitatorilor portul, ocupaţiile şi îndeletnicirile domnişanilor a intrat în degradare totală; grave atentate la zestrea cultural-muzeistică a comunei, compusă din peste 100 icoane pe lemn şi alte obiecte de cult, expoziţie de artă plastică contemporană închise în magazii peste care s-a aşezat praful indiferenţei capitalismului sălbatic; formaţiile cultural-artistice ale Casei de cultură, atât de variate, au devenit amintiri.

S-au întrerupt lucrările de restaurare a bisericii de la 1828, precum şi a porţilor, declarate monument istoric de către marele cărturar Nicolae Iorga în 1936. Au dispărut icoane şi cărţi de valoare din fondul de aur al comunei, cum ar fi Biblia de la Bucureşti – 1688.

Din aceste multiple cauze este imperios necesară constituirea unei Fundaţii culturale care să poarte numele ctitorului Domneştiului modern, prof.univ.dr.Petre Ionescu-Muscel, laureat al Universităţii din Roma, având ca obiectiv principal reconsiderarea valorilor culturale ale acestei localităţi muscelene de mare interes istoric şi turistic, aşezată, nu întâmplător, pe moşia Basarabilor, la umbra livezilor de meri şi pruni, la jumătatea distanţei dintre cele două foste capitale ale Ţării Româneşti, Câmpulung şi Curtea de la Argeş.

CE AVEM DE FACUT

Publicate Mai 25, 2008 de editor
Categorii: Uncategorized

Strădania membrilor Fundaţiei şi a tuturor celor care li se vor alătura, va urmări realizarea următoarelor obiective:

1.1. Revigorarea formaţiilor artistice ale Casei de cultură, înfiinţarea de noi formaţii: dansuri, teatru, cor, grup folcloric, dans modern, cenaclu literar, cu care comuna Domneşti să reintre în patrimoniul artistic al judeţului şi al ţării, aşa cum dealtfel s-a aflat.

1.2. Înfiinţarea unui ansamblu folcloric cu numele de „CETINA” cu elevi ai Grupului Şcolar Domneşti sau ai Şcolii generale cu clasele I-VIII, pregătit de un maestru coregraf profesionist.

1.3. Apariţia sub egida Fundaţiei a „Amintirilor” lui Petre Ionescu-Muscel, manuscris lăsat cu peste trei decenii în urmă de către marele domnişan profesorului Ion C. Hiru.

1.4. Editarea unui album pentru aniversarea centenarului naşterii prof.dr. Petre Ionescu- Muscel (1901 – 2001).

1.5. Lansarea cărţii „Domneşti. Oameni de ieri şi de azi”, scrisă de prof. George Baciu şi prof. Ion C. Hiru.

1.6. Crearea unei biblioteci a Fundaţiei prin donaţii ale locuitorilor comunei şi a unor personalităţi ştiinţifice şi culturale.

1.7. Lansarea cărţii „Miracolul românesc”, scrisă de prof. Luca Ionescu.

1.8. Editarea unui album „Domneştii de ieri şi de azi”, în imagini cu explicaţii şi scurte intervenţii din istoria veche şi nouă a satului de la marginea râului Doamnei.

1.9. Publicarea unei reviste bianuale proprii „Pietrele Doamnei”, în care se vor prezenta pagini din istoria satului, aspecte ale vieţii cultural-artistice, tinere talente literare, alte materiale ce vor ilustra activitatea Fundaţei, a primăriei, a Casei de cultură.

1.10. Incurajarea tinerelor talente care apar pe tărâmul literaturii, picturii, muzicii, informaticii, altor ştiinţe, asigurându-le bază materială şi financiară.

1.11. Organizarea unor acţiuni care să cultive sentimentul de solidaritate naţională cu românii din diasporă şi din teritoriile aflate încă în afara graniţelor naţionale: Basarabia, Bucovina.

1.12. Organizarea unor mari sărbători ale comunei: „Domneşti – 480”, „Un veac de educaţie în Domneşti” (1904-2004), baterea unor medalii, diplome de onoare ce vor fi acordate fiilor satului chemaţi la festivitate.

1.13. Reabilitarea mormintelor personalităţilor comunei care au preferat trecerea în eternitate în pământul localităţii la prestigiul căreia au trudit.

1.14. Organizarea altor manifestări cultural-artistice, literare, istorice, sportive, educative ce vor purta sigla Fundaţiei.