Arhivă pentru Septembrie 2008

GEORGE BACIU:,,Constantin Toni Dârţu-o instituţie cu aromă enciclopedică”

Septembrie 22, 2008

Un Bucureşti, în amiaza unui sfârşit de august 2008. La Casa Centralã a Armatei, într-o salã cochetã, cu miros de stirpe domneascã şi doruri de sfinþenie intelectualã, editorul ieşean Constantin Toni Dârţu – o instituþie culturalã cu filiale sufleteşti în toate zonele ţãrii – a lansat volumele XXIX şi XXX ale enciclopediei sale „Personalitãţi române şi faptele lor,, 1950 – 2000”, o lucrare amplã ce surprinde clipe de trãire, suferinţã, iubire ori tãcere, ale unor destine pentru care dorinţa de a mirui cu fãptuiri durabile existenţa a reprezentat singura rostuire a naşterii lor. Acţiunea, la care au participat zeci de oameni „de calibru” ai culturii române dintr-o margine la alta a României a fost organizatã de Constantin Toni Dârţu şi sprijinitã, în desfãşurarea ei ineditã, de Casa Centralã a Armatei, Cenaclul „Vasile Cârlova” (preşedinte – scriitorul, general prof.univ. Titus Popescu), de Liga Scriitorilor din România (preşedinte – scriitorul Al. Florin Ţene), Institutul Naţional de Cercetãri Alimentare (director general – prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi) şi Fundaţia „Petre Ionescu-Muşcel” din Domneştii Argeşului (preşedinţi executivi – scriitorii Ion C. Hiru şi George Baciu). Filmul de la începutul acestei întâmplãri culturale a prezentat personalitãţi cuprinse în cele 30 de volume, realizate de-a lungul unui deceniu, imprimând lucrãrii caracterul de „document” cu personaje a cãror descriere e plinã de savoare şi rafinament psihologic, de dulceaţã şi sublim trãirist. „Eroii mei sunt reali, rãmaşi în tãcerea ignoranþei noastre cotidiene, uitaţi şi nerãsplãtiţi material, dar mai ales moral. Iatã de ce, i-am pus aici, în enciclopedie. Ca simţirea noastrã sã ia aminte cã multe valori ale socialului, culturalului, economicului, artisticului ori ştiinţificului au trecut pe lângã noi, pe neobservate, lãsând în urmã fãptuiri demn de apreciat”, a spus Constantin Toni Dârţu în cuvântul de prologul festivitãţii de lansare. şi aşa este, fiindcã scopul acestei antologii-fluviu este de a-i face cunoscuţi, încât tinerii sã înţeleagã faptul cã fiecare om are datoria de a se împlini pe sine, prin faptele sale, iar generaţiile viitoare sã înveţe din ele. Volumele XXIX şi XXX ale grandioasei enciclopedii cuprind şapte personalitãţi>>>>

ESEU

Septembrie 4, 2008

ARTUR SILVESTRI

– PSIHOLOG AL SOCIALULUI ŞI FILOSOF AL ISTORIEI ÎN DERULARE

Criteriul lui Thibaudet,iatã,se poate aplica şi în domeniul filosofiei sociale prin analiza capacitãţii de iluzionare a românului, lucru ce-l face inegalabilul analist, scriitor, eseist şi filosof Artur Silvestri în noua sa carte Opera non grata-Eseuri despre „geografia jafului”, ocupaţiei şi „neo migratori”- , apãrutã la Carpathia Press, 2008. Cartea cuprinde 15 prefaţe la alte lucrãri din domeniul filosofiei imobiliare semnate de Artur Silvestri începând din anul 2003, pânã în prezent, inclusiv şi un capitol Opinii despre operã şi autor, semnate de scriitori din ţarã şi mapamond. Aşa cum ne mãrturiseşte autorul, aceste prefaţe-studii apar respectându-se fidelitatea reproducerii. Prezenta carte se constituie într-o coerentã analizã a fenomenului imobiliar din ţarã, dar aducându-se argumente exemplificatoare din alte ţãri europene şi nu numai. Ea este importantã pentru cercetãtorul de mâine care va descoperi ideile sociale, mentalitãţile „câştigate” într-o perioadã de rap din ţara noastrã, fenomenele evoluţiei/involuţiei imobiliare şi culturale de astãzi.

Autorul este un fin analist cu un profund ton asertoric, astfel cã în Zicerea de coduri mãrturiseşte cu sinceritate necesitatea împãrtãşirii experienţei sale într-o activitate scriitoriceascã de 35 de ani. Prin revista Casa Lux, Artur Silvestri ajunge deschizãtor de drum şi teoretician de primã mãrime a fenomenului imobiliar din România, acesta fiind hârtia de turnesor a unei societãţi. De aici şi pânã la sociologie nu mai este decât un pas, pe care autorul l-a fãcut, evidenţiind, printre altele, jaful realizat prin hoţie. Concluzionând cã onorabilitatea nu este câştigatã prin ea însãşi şi muncã, ci prin furt. Vechea organizare armonioasã din Cartierul Primãverii gânditã de arhitectul Doicescu>>>>

TABLETA EDIŢIEI – George Baciu

Septembrie 4, 2008

Vorbesc despre tine fiindcã vreau sã te populez. Cãci, privindu-te am înţeles de ce ţi-ai oprit sensul pentru a te contempla. Nu ai nimic de primit în afara aplauzelor. Te-ai oprit în tine

însãţi ca o poftã ce nu se poate satisface. Sã te iubesc? Iubirea înseamnã supunere faţã de inimã. Asemenea pietrei, supusã nu pietrelor, ci templului. M-am grãbit înspre tine pentru a te atinge. Dar aveam nevoie de rãdãcini şi de ramuri. Asemenea copacului ce-şi îmbrãţişeazã cerul dispreţuit de sãmânţa-i avortatã în omagiul iubirilor ei. Nu te osteni sã mã cunoşti. Sunt o potecã înspre câmpii, la rãsãritul zilei. Mã frângi sub cãlcâi ori de câte ori nisipul îţi devasteazã paşii ce te poartã înspre niciunde ca nişte scalvi tãcuţi. Oare ai devenit soldatul care datoreazã viaţa imperiului ?

Ori curtezana obositã de ea însãşi? Spre a te oferi tribut instinctelor mele scandalizate de obrãznicia buzelor tale în care se sinucid nopţile de logodnã. Sã te iubesc? Dorinţa de iubire este iubire. Cãci nu poţi dori decât ceea ce nu existã încã. La marginea esenţei mele ţi-am acceptat posesiunea ca pe-un ritual de viol al cãrui ceremonial e o iluzie. Nu te nelinişti. În timp ce caravana ta se istoveşte saharele gesturilor devin nodul diversitãţii tale. Te accept aşa cum eşti, o corabie ce-şi elibereazã, dupã ce a acostat, încãrcãtura, îmbrãcând în culori vii portul, în vreme ce cãpitanul îşi aminteşte gustul iubirii atunci când îşi sãrutã soţia. Da, te iubesc, femeie, nãscutã dintr-un cãscat al diavolului. Fiindcã datoritã ţie am învãţat sã alunec înspre destrãbãlare sau sfinţenie, dar niciodatã înspre mine. Iatã de ce-mi iubesc imperfecţiunea…Cãci e mult mai bine sã merg cãtre pasiune, cãtre dulceaţa dezmãţului tãu la care nici Dumnezeu n-ar putea privi fãrã sã şi piardã inocenţa.