PIETRELE DOAMNEI, nr.4 aprilie 2009

Publicate Iunie 15, 2009 de editor
Categorii: Uncategorized

2009-06-15_224657

— Prof. Ion C. HIRU: ARTUR SILVESTRI – IUBITOR AL FAPTELOR NOBILE

Publicate Mai 4, 2009 de editor
Categorii: Uncategorized

artur-silvestrithumbnailPrin rândurile mele încărcate de emoţie, intenţionez a prezenta cititorilor, şi nu numai, faptele nobile ale unui mare suflet, cărturarul Artur Silvestri, sperând că pentru toţi va constitui un medicament eficient împotriva urii şi a invidiei, împotriva răutăţii specifice nouă, oamenilor, ce putem face lucruri bune clip_3semenilor noştri.

Doresc să se cunoască amănunte despre modul cum biblioteca marelui poet Tomozei, fotografii deosebite şi alte obiecte ce au aparţinut scriitorului, se află astăzi în patrimoniul Fundaţiei „Petre Ionescu – Muscel”, al localităţii Domneşti, iubitoare de cultură, de acte culturale de înalt nivel, care au făcut cunoscută aşezarea de pe malul drept şi stâng al Râului Doamnei.

Datorită temperamentului prietenos şi ospitalier al oamenilor acestor plaiuri dintre muscele, cu care i-a norocit istoria, pe aici au trecut, au locuit, au stat pentru mai mult sau mai puţin timp oameni aleşi, personalităţi ale istoriei şi culturii româneşti.

Regii poposeau la Domneşti pentru câteva clipe de odihnă în drumul lor spre domeniul de vânătoare Slatina. Aici îşi potoleau setea cu apă rece şi limpede din fântânile adânci ale istoriei noastre; aici, popa Niţă a confiscat tabachera şi trabucul regelui Carol I , spunându-i: „în Domneşti nu se fumează”, fapt pentru care a fost decorat cu înalta medalie „Crucea de aur” a regatului;>>>>

Constantin VOICULESCU: NICOLAUS OLAHUS–PRIMUL UMANIST DE ORIGINE ROMÂNĂ ŞI PRIMUL POET DE LIMBĂ LATINĂ

Publicate Mai 4, 2009 de editor
Categorii: Uncategorized

clip_2În evul mediu, lucrările cu caracter istoric, filozofic, religios, ştiinţific şi literar se scriau numai în limbile „de cancelarie”: greaca veche şi slavona în Răsăritul Europei şi latina în Apus. Aceste limbi erau socotite „culte” şi superioare limbilor „vulgare”, cum erau numite limbile vii, vorbite de popor. Pe măsură ce societatea a evoluat, limbile vii ale popoarelor s-au impus într-o măsură din ce în ce mai mare, dând astfel posibilitatea să se dezvolte ştiinţele, artele, literatura. În ţările române, limba de cancelarie era slavona- limbă liturgică. În Transilvania se folosea, cu deosebire, limba latină. În Ţara Românească şi în Moldova, începând cu secolul al XV-lea se dezvoltă o bogată literatură religioasă, istorică şi didactică în limba slavonă, cea mai importantă fiind „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, lucrare ce aparţine domnitorului Neagoe şi scrisă în ultimii ani de domnie (1512-1521).

În limba latină, cel mai de seamă scriitor român a fost Nicolaus Olahus – filozof, istoric şi poet, iniţiator al umanismului în Transilvania. Născut la Sibiu, la 10 ianuarie 1493 (s-au împlinit 516 ani de la naştere), Nicolaus Olahus (Valahul) a purtat cu cinste şi a făcut cunoscut numele de valah nu numai în Ungaria, ţara sa adoptivă ci în tot Apusul Europei. Tatăl său, Ştefan sau Stoian, era fiul unui boier Mânzilă de la Argeş (Manzilla ab Argyso), înrudit cu Vlad Dracul. Mânzilă a fost, totodată, cumnat cu Ioan Huniade, prin căsătoria sa cu sora acestuia, Marina. Mama lui Nicolaus se numea Varvara Hunzar şi era originară din Transilvania. Nicolaus îşi începe învăţătura la Orăştie, unde tatăl său, Ştefan a funcţionat ca primar între anii 1504-1520.>>>>

Ion Anton DATCU (Laval, Quebec, Canada): IN MEMORIAM–IONEL CRISTESCU-MUŞĂTEŞTI

Publicate Mai 4, 2009 de editor
Categorii: Uncategorized

Cu ceva timp în urmă, lumea scriitoricească a devenit mai săracă. Poetul Ionel Cristescu-Muşăclipteşti a urcat definitiv la cer. Prin calităţile sale de o înaltă ţinută morală, prin tot ce a făcut ca soţ, părinte şi om de cultură, a atins cu fruntea bolta înstelată, cu mulţi ani în urmă.

Nu voi insista asupra datelor biografice. O vor face alţii cu mult mai bine. În acest colţ de pagină tristă, vreau să scot în relief câteva repere de referinţă. Ionel Cristescu s-a dedicat de tânăr creşterii plantelor. După cum ştim, o floare nu poate ajunge mare şi frumoasă dacă nu este înţeleasă în cele mai mici detalii. De obicei cei care îmbrăţişează această activitate sunt înzestraţi cu suflete de excepţie.

În ultimii ani s-a dedicat scrisului, urcând pe soclul celor care devin eterni. Aşa cum spunea Marin Preda, prezenţa unor opere în rafturile bibliotecilor confirmă faptul că autorul nu a murit de tot. Prin intermediul lucrărilor lăsate moştenire, scriitorul se află, în continuare lângă noi. Ionel Cristescu a suit încet, dar sigur, pe treptele consacrării, numai prin muncă, migală şi clarviziune. Atât contemporanii, cât şi posteritatea îl vor pune în locul pe care-l merită, în panoplia marilor cărturari.

Poeziile sale cu tentă religioasă au un mesaj aparte, promovează căile de a ajunge la Dumnezeu, prin penitenţă şi purificare, ne determină să fim mai curaţi, mai luminaţi, mai toleranţi. Sunt multe de scris despre cel care ne-a părăsit prea devreme, la o vârstă când mai avea multe de spus. Am memorat o strofă relevantă din poezia sa, Aş vrea: Mă-ndeamnă inima fierbinte,/Să vin la Tine cu iubire,/ Căci sete-mi e, Ceresc Părinte,/Mereu de-a Ta nemărginire.>>>>

LA REVEDERE, PRIETENE!

Publicate Decembrie 9, 2008 de editor
Categorii: Uncategorized

artur-silvestri-nou-nouÎncepând de azi, viaţa ne va fi mai tristã, fiindcã de Sfântul Andrei, cultura „României Tainice” a rãmas fãrã pãstor. Artur Silvestri, cel de-al şaselea patriarh al nevoii noastre de înţelepciune a plecat întru Adevãrul, Calea şi Viaţa neamului acesta rãtãcit parcã dinadins în mirarea „elitei de mahala”.

Sã credem în fãptuirile sale – „scrisoarea de semne” a rostului însuşit al fiinţei vremelnice.

La revedere, prietene, om al locului sfinţit! Dumnezeu sã-ţi pãstreze sufletul înrãdãcinat „într-un undeva care se recapituleazã tot timpul, se repetã şi ne vorbeşte”. Numai aşa nu suntem singuri!

Prof. George BACIU,

Membru al Ligii Scriitorilor din România

GEORGE BACIU:,,Constantin Toni Dârţu-o instituţie cu aromă enciclopedică”

Publicate Septembrie 22, 2008 de editor
Categorii: Uncategorized

Un Bucureşti, în amiaza unui sfârşit de august 2008. La Casa Centralã a Armatei, într-o salã cochetã, cu miros de stirpe domneascã şi doruri de sfinþenie intelectualã, editorul ieşean Constantin Toni Dârţu – o instituþie culturalã cu filiale sufleteşti în toate zonele ţãrii – a lansat volumele XXIX şi XXX ale enciclopediei sale „Personalitãţi române şi faptele lor,, 1950 – 2000”, o lucrare amplã ce surprinde clipe de trãire, suferinţã, iubire ori tãcere, ale unor destine pentru care dorinţa de a mirui cu fãptuiri durabile existenţa a reprezentat singura rostuire a naşterii lor. Acţiunea, la care au participat zeci de oameni „de calibru” ai culturii române dintr-o margine la alta a României a fost organizatã de Constantin Toni Dârţu şi sprijinitã, în desfãşurarea ei ineditã, de Casa Centralã a Armatei, Cenaclul „Vasile Cârlova” (preşedinte – scriitorul, general prof.univ. Titus Popescu), de Liga Scriitorilor din România (preşedinte – scriitorul Al. Florin Ţene), Institutul Naţional de Cercetãri Alimentare (director general – prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi) şi Fundaţia „Petre Ionescu-Muşcel” din Domneştii Argeşului (preşedinţi executivi – scriitorii Ion C. Hiru şi George Baciu). Filmul de la începutul acestei întâmplãri culturale a prezentat personalitãţi cuprinse în cele 30 de volume, realizate de-a lungul unui deceniu, imprimând lucrãrii caracterul de „document” cu personaje a cãror descriere e plinã de savoare şi rafinament psihologic, de dulceaţã şi sublim trãirist. „Eroii mei sunt reali, rãmaşi în tãcerea ignoranþei noastre cotidiene, uitaţi şi nerãsplãtiţi material, dar mai ales moral. Iatã de ce, i-am pus aici, în enciclopedie. Ca simţirea noastrã sã ia aminte cã multe valori ale socialului, culturalului, economicului, artisticului ori ştiinţificului au trecut pe lângã noi, pe neobservate, lãsând în urmã fãptuiri demn de apreciat”, a spus Constantin Toni Dârţu în cuvântul de prologul festivitãţii de lansare. şi aşa este, fiindcã scopul acestei antologii-fluviu este de a-i face cunoscuţi, încât tinerii sã înţeleagã faptul cã fiecare om are datoria de a se împlini pe sine, prin faptele sale, iar generaţiile viitoare sã înveţe din ele. Volumele XXIX şi XXX ale grandioasei enciclopedii cuprind şapte personalitãţi>>>>

ESEU

Publicate Septembrie 4, 2008 de editor
Categorii: Uncategorized

ARTUR SILVESTRI

– PSIHOLOG AL SOCIALULUI ŞI FILOSOF AL ISTORIEI ÎN DERULARE

Criteriul lui Thibaudet,iatã,se poate aplica şi în domeniul filosofiei sociale prin analiza capacitãţii de iluzionare a românului, lucru ce-l face inegalabilul analist, scriitor, eseist şi filosof Artur Silvestri în noua sa carte Opera non grata-Eseuri despre „geografia jafului”, ocupaţiei şi „neo migratori”- , apãrutã la Carpathia Press, 2008. Cartea cuprinde 15 prefaţe la alte lucrãri din domeniul filosofiei imobiliare semnate de Artur Silvestri începând din anul 2003, pânã în prezent, inclusiv şi un capitol Opinii despre operã şi autor, semnate de scriitori din ţarã şi mapamond. Aşa cum ne mãrturiseşte autorul, aceste prefaţe-studii apar respectându-se fidelitatea reproducerii. Prezenta carte se constituie într-o coerentã analizã a fenomenului imobiliar din ţarã, dar aducându-se argumente exemplificatoare din alte ţãri europene şi nu numai. Ea este importantã pentru cercetãtorul de mâine care va descoperi ideile sociale, mentalitãţile „câştigate” într-o perioadã de rap din ţara noastrã, fenomenele evoluţiei/involuţiei imobiliare şi culturale de astãzi.

Autorul este un fin analist cu un profund ton asertoric, astfel cã în Zicerea de coduri mãrturiseşte cu sinceritate necesitatea împãrtãşirii experienţei sale într-o activitate scriitoriceascã de 35 de ani. Prin revista Casa Lux, Artur Silvestri ajunge deschizãtor de drum şi teoretician de primã mãrime a fenomenului imobiliar din România, acesta fiind hârtia de turnesor a unei societãţi. De aici şi pânã la sociologie nu mai este decât un pas, pe care autorul l-a fãcut, evidenţiind, printre altele, jaful realizat prin hoţie. Concluzionând cã onorabilitatea nu este câştigatã prin ea însãşi şi muncã, ci prin furt. Vechea organizare armonioasã din Cartierul Primãverii gânditã de arhitectul Doicescu>>>>